Biografie saraca


Mircea Dinescu (n. 1950) stabileste, in poeziile sale, un metareal al lumii de azi, aflat intr-un echilibru precar cu toate celelalte realuri, prin debutul sau fulminant, cu volumul "Invocatie nimanui" (1971) si, in 1973, prin "Elegii de cand eram mai tanar".

Trecerea timpului este vazuta, in stilul baroc, ca un dat al fiintei, care incearca sa supravietuiasca prin atemporalitate, prin rotire in gol:

"Mi-e mila, mama, parca as vrea o amanare
caci nu simt implinirea barbatului de-ajuns,
din cand in cand imi umbla prin trup un dor mai mare
si m-as lasa cu mierea copilariei uns."

Poetul tanar accede la conditia zeiasca, vrand sa se hraneasca cu ambrozie, cu "lapte din sfarcuri de cometa".

Putrezirea vine de la generatiile de mult disparute, iar ingerul protector isi pierde aripile, tocmai din cauza imbatarii cu "bunicile si unchii" ce-i curg in vene, marcandu-i irevocabil, din punct de vedere genetic, conditia trecatoare. Sufletul se desprinde, ca in legendele celtice, de trup, pentru ca legatura material-imaterial nu este suficient de puternica:

"Este-n noi o spaima care ne doboara
bate vant din lucruri poate dinadins,
sufletu-i o luntre spre odinioara
carnea dulce vasla, ochiul necuprins."

Tema timpului, in viziunea eminesciana din "Sarmanul Dionis", dupa care oamenii sunt "forma" prin care praful, tarana aneantizatoare trece, este prezenta si in volumul de poezii "Teroarea bunului simt" (1980), omul devenind o fiinta condamnata la moarte tocmai din cauza acestui sentiment limitator:

"Nu sunt decat lentila prafuita
prin care timpul a privit razand".

Prin contrapunere, saracia lumii, exprimata de poet in mod paradoxal, ca bogatie, consta in moarte:

"Eu n-am pornit cu scandura pe mare
si totusi am de naufragii parte,
sunt mai sarac acuma cu o moarte
dar mai bogat am fost vreodata oare?" in "Proprietarul de poduri" (1976), iubirea se vrea recuperata, ca un bun de pret:

"Mai stii cum te strigam pe-atunci
«icoana cu picioare lungi»" ("Cantec de inima albastra"). "Proprietarul de poduri" are o viata campeneasca, doarme in natura, se teme de automatismul civilizatiei masiniste. in "La dispozitia dumneavoastra" (1979), poetul imbratiseaza aceasta realitate restrictiva ca pe o camasa a mortii, ipostaziindu-se in martir, caci "taranul mulge capra indracita a civilizatiei", iar poezia nu "poate face lumea-mai buna".

Desprinderile sufletului de corp sunt favorizate de aceste vremuri ciudate ale "zeilor tranzistorizati":

"Unii de-abia asteapta sa ma vada plutind
ca Ofelia cu o coronita de ziare pe cap".

Lumea se depersonalizeaza, lipsita de continut, iar obiectele mecanice se confunda cu oamenii, intr-o vreme cand erosul absolut este detronat de vietile scurte, masurate in decade:

"numai eu curtez biciclete
numai eu pedalez pe femei".

Apar, ca in jocurile pe calculator, tot felul de predatori automati ai "lumii noi", nebuloase: "Fereste-ma Doamne de cei ce-mi vor binele
de baieti de preotul cu magnetofon sub sutana
de plapuma sub care nu poti intra fara sa dai buna seara
de dictatorii incurcati in strunele harfei
de cei suparati pe propriile lor popoare
acum cand se-apropie iarna
si n-avem nici ziduri inalte
nici gaste pe Capitoliu
doar mari provizii".

Volumul "Exil pe o boaba de piper" (1983) contine treizeci si cinci de poeme, de un tragism "bascalios"; figura de stil cel mai des intalnita in aceste versuri este zeugma, constand in alaturarea de cuvinte apartinand unor registre diferite. Poemul "Un inventar in lumea a patra" este de fapt o zeugma dezvoltata:

"O coaja de pepene navigand prin memoria,
un cartof in sosete firave".

Columbul este "al gunoaielor", pentru ca lumea devine un surogat mondial, marea scade si se retrage ca in buzunarul unui zeu suprem, "biserici pe sub mana calicilor se trag", iar spionii realitatii pun ordine in gandurile opozantului:

"Cine sunt Doamne inspectorii astia de scutece
astia cununati cu usile interzise
gata sa-mi confunde copilaria cu o fabrica

si plapuma cu gara de nord?!" Alte volume de poezii sunt: "Moartea citeste ziarul" (1989), "O betie cu Marx" (1996), "Fluieraturi in biserica", antologie lirica (1998).

In poezia "Biografie saraca", din volumul "Democratia naturii" (1981), eul liric alcatuieste, intr-un stil polemic si ironic, o autobiografie de genul celor cerute la dosarele de cadre ale timpului sau o informare la omniprezenta politie politica. Spatiul poetic se contureaza pe o nota fundamentala de dispret, de adversitate fata de personajul pus sub lupa cerberilor "gravi", care ii intra in biografie "ca-n rezervatia leprei":

"Unii de-abia asteapta sa ma vada plutind
ca Ofelia cu o coronita de ziare pe cap,
dar obositi de-atata imaginatie
intra-n biografia mea gravi ca-n rezervatia leprei".

Pornind de la aceasta premisa, profilul celui observat este deja pecetluit:

"obositi de-atata imaginatie", cei preocupati sa-i afle toate .secretele vietii, toate "zonele albe" ale biografiei, sunt gata "sa strige: pericol de contaminare
virus muzical
bacterie purtatoare de lacrimi
caine cu efect intarziat
cu ochii holbati la suncile aurii ale Occidentului".


Toate acestea expresii si sintagme transcriu aluzii la disidenta poetului fata de regimul comunist, pericolul potential "de contaminare" cu ideile libertatii, "virusul muzical" al poeziei contestatare, foamea unui popor "cu ochii holbati la suncile aurii ale Occidentului".

Releva, in acelasi timp, atitudinea unui spirit dominat de perspectiva suprarealist-ironica a omului care vede spectacolul propagandistic comunist prin mimarea unei gravitati ridicole, prin prisma unor bufonerii grotesti. Lumea estica, obisnuita cu democratia marmeladei, ramanea intr-o rezervatie a "leprei", fixata in alt ev, considerand ca bunastarea se afla, ca o culme a civilizatiei, doar in "suncile aurii ale Occidentului".

Oamenii, inglobati, ca in romanul "1984", de George Orwell, in imense turme usor de condus, isi ascund idealurile, incearca sa nu mai auda propaganda desantata, oprimanta, temandu-se de teribila "politie a gandului":

"tatal lui in depoul de locomotive miroase pe-ascuns levantica
mama lui cara lazi si surzeste treptat (presupunem ca nu vrea sa-auda)".

Biografia saraca a poetului este o marturie pentru degradarea morala a omului, chiar pentru degenerescenta biologica. O sora este "educatoare la o scoala de debili mintali", altfel "libera libera", motiv de ingrijorare pentru siguranta statului. Fratele, in schimb, luat in vizorul unui presupus informator despre acest "caz", are o biografie chiar "saraca", nelinistitoare, prin lipsa de informatii certe:

"despre frate nu se stie nimic ceea ce-i cu mult mai grav
existenta acestei familii il predispune la ingaduinta
dar are un fel special de a-si iubi tara care nelinisteste
si nu putem sa-i scoatem pamantul dulce din gura
fara sa se surpe bisericile din tinutul natal."

Poezia are, in mod semnificativ, doua voci lirice, una ia persoana intai, a celui observat, privind cu ironie pasii celui de pe urmele sale, alta la persoana a treia, birocratica, tradand lipsa de imaginatie, a informatorului nelinistit de "petele albe" din biografia subiectului sau, devenit un pericol public, pentru ca viseaza bunastarea alimentara a Occidentului. Lumea amorfa, plata, fara individualitate este visul dictatorilor din toate timpurile. Orice iesire din tipare acceptate era privita cu intensa neliniste de cerberii infernului comunist. Toti membrii familiei sunt suspecti: tata are o mica taina, adora levantica, mama "nu vrea sa auda", parca pentru a se apara de stupiditatea minciunilor debitate in fiecare zi, sora e prea libera. Cazul cel mai grav este insa al fratelui, despre care "nu se stie nimic", iar misterul presupune existenta unei realitati ascunse, a conspiratiei, lucru de nedorit intr-o societate totalitara.
Poetul se defineste ca un spirit rebel, mereu in lupta cu adversitatile istoriei, capabil sa calculeze pasii sistemului totalitar constrangator, sa defineasca modul in care actionau membrii oculti ai politiei secrete, angajat, cum s-a observat si in activitatea civica de mai tarziu, in lupta pentru afirmarea libertatilor individuale, pentru dobandirea unui punct de echilibru in viata de toate zilele.
Teme si motive ale poeziei "Biografie saraca"
. Lipsa libertatii de exprimare in societatea totalitara comunista.
. Existenta politiei secrete, care intocmea dosare membrilor incomozi ai societatii.
. Poetul vazut ca un "pericol de contaminare", ca o voce care poate strica fragilul echilibru al societatii comuniste.
.  Saracia extrema a societatii comuniste si a oamenilor care viseaza adevarate paradisuri culinare.