Unul dintre marii clasici ai literaturii romane si unul dintre cei mai de seama romantici europeni, Mihai Eminescu a creat o poezie de un profund lirism in care a dat glas sentimentelor de tristete pentru neimplinirea iubirii, pentru trecerea copilariei sau pentru pierderea mamei, de extaz in fata maretiei naturii ori de adoratie fata de fiinta iubita.

Din categoria creatiilor lirice in care sentimentele exprimate sunt coplesitoare face parte si poezia Trecut-au anii al carei ton jalnic il rascoleste pe orice cititor.

Ca in orice opera lirica apare si aici prezent eul liric in postura maturului care regreta trecerea timpului si se confeseaza, dovada fiind formele pronominale de per­soana I singular ma, mi, mea si verbele folosite la aceeasi persoana - sa fac, sa smulg.
Acestora li se alatura adresarea directa prin interjectia o si prin constructiile in vocativ ceas al tainei si suflet prin care confesiunea devine mai sfasietoare, mai impresionanta.

Fiind o opera lirica, in poezia Trecut-au anii sunt exprimate direct sentimentele poetului, ale eului liric, dintre care cel dominant este tristetea, determinata de trecerea ireversibila a timpului si, implicit, a tineretii. Sentimentul predominant si motivatia lui sunt prezente inca in primele cinci versuri, dar tristetea se accentueaza, devine coplesitoare pe masura ce poetul se convinge de zadarnicia incercarilor sale de a reintoarce ceasurile de taina ale tineretii, de a retrai bucuriile si implinirile acelei varste. Tristetea este asa de mare, incat poetul are senzatia degradarii sub tavalugul timpului, ajungand pana la trecerea sa in nefiinta:

"Iar timpul creste-n lumea mea... ma-ntunec!"
Profunzimea sentimentelor exprimate este accentuata de antiteza trecut-prezent, de pendularea permanenta intre cei doi poli ai existentei umane - copilarie si maturitate.
Datorita faptului ca este o opera lirica, in aceasta poezie se intalnesc si alte procedee artistice prin care poetul sugereaza atmosfera de tristete, starea sa de spirit determinate de trecerea timpului. Astfel, se remarca repetarea interjectiei o si a locutiunii adverbiale in van cu sensul de "zadarnic" si folosirea enumeratiei "povesti si doine, ghicitori, eresuri", a comparatiei "ca nouri lungi pe sesuri" si a epitetelor "nouri lungi" , "muta-i gura dulce " care au si menirea de a accentua asupra starii emotionale. Interiorizarea poetului este asa de puternica incat acesta se confeseaza propriului suflet care apare personificat:

"sa fac, o suflet, ca din nou sa tremuri".


Atmosfera de tristete, saracirea sufleteasca sunt sustinute si de masura 11-12 silabe, de rima imbratisata in cele doua catrene si complexa in tertine, precum si de ritmul iambic al versurilor.
Asa cum se observa atat prin atmosfera creata si prezenta eului liric, cat si prin profunzimea sentimentelor exprimate direct cu ajutorul figurilor de stil, poezia Trecut-au anii se incadreaza marilor realizari lirice ale lui Mihai Eminescu.