Proza fantastica si filozofica eminesciana (incluzand nuvelele: "Sarmanul Dionis", "Avatarii faraonului Tla", "Archaeus" si "Umbra mea") reprezinta partea cea mai pro­funda si mai valoroasa a creatiei eminesciene epice.

  Cea mai importanta dintre caracteristicile acestor nuvele o constituie impletirea epicului cu filozofia, uneori, o idee fi­lozofica fiind pretextul pentru evolutia faptelor narate ("Sarma­nul Dionis"). c5h987cr95qur
Intamplarile povestite au o anume doza de ireal, de incredibil si de miraculos (elemente care caracterizeaza fantasticul). Aceste nuvele se incadreaza in romantism, fiind strabatute de teme si motive romantice: visul, geniul, iesirea din timp, spatiul selenar, reincarnarea, metamorfozele, revolta luciferica, umbra s.a.
Proza fantastica eminesciana are valoare de anticipatie: ea deschide seria scrierilor fantastice din veacul al XX-lea, pana la Mircea Eliade.

  Ca si in alte opere eminesciene, tema este destinul ge­niului care aspira spre absolut.
  Proza artistica reuneste toate operele literare scrise in stil beletristic si care nu sunt supuse regulilor versificatiei.


In decursul timpului, diferite curente literare si-au exercitat influenta asupra acestor opere, astfel incat se poate vorbi despre diverse tipuri de proza artistica: romantica, realista, fan­tastica.
Romantismul a fost un curent literar si artistic, afirmat in Europa apuseana, la inceputul secolului al XlX-lea, ca reactie impotriva clasicismului.

In esenta, estetica romantica prezinta urmatoarele trasaturi: inlocuirea ratiunii cu ardoarea sentimentelor, valorificarea miturilor, istoriei, visului, fantasticului, predilectia pentru confesiune.
Evenimentele neobisnuite, eroii, succesiunea epocilor (cu inflorirea si decaderea lor), peisajele nocturne, uranicul, titanis-mul constituie tot atatea surse de inspiratie ale romanticilor.
Personajul romantic este un om neobisnuit pus in impreju­rari neobisnuite. El este, de multe ori, geniul, demonul, damna­tul, personajul fatal etc.
Eroii romantici pot fi nefericiti, neintelesi de lumea in care traiesc si in care nu se pot adapta, visatori, insetati de cunoastere, instabili, firi problematice.
Romantismul introduce noi categorii estetice (uratul, grotes­cul, macabrul, bizarul, fantasticul, pitorescul) si noi specii li­terare (nuvela istorica si cea fantastica, drama, meditatia, ele­gia, poemul filozofic).

In nuvela pe care o comentam, apar o multitudine de teme si motive romantice.
Publicata in revista "Convorbiri literare" in 1872, "Sarmanul Dionis" este o nuvela filozofica si fantastica: desi debuteaza cu idei din filozofia lui Kant, fondul acestei opere ramane schopenhauerian.


La cel mai simplu nivel de interpretare, subiectul acestei opere ar putea fi povestit astfel:
Actiunea incepe intr-o seara umeda de toamna, in Bucu-restiul secolului al XlX-lea.
Prin ploaia deasa, un tanar de 18 ani strabatea strazile no­roioase, in timp ce mintea ii era framantata de mari intrebari filozofice.

Tanarul - pe nume Dionis - era un copist sarac si singur pe lume, preocupat, asemenea lui Faust, de problema cunoas­terii adevarului absolut. Astfel, pornind de la apriorismul lui Kant, Dionis considera ca lumea nu este decat un vis, iar tim­pul si spatiul nu exista in mod obiectiv, ci numai in constiinta fiecaruia dintre noi: "In fapta, lumea-i visul sufletului nostru. Nu exista nici timp, nici spatiu - ele sunt numai in sufletul nostru. Trecut si viitor e in sufletul meu, ca padurea intr-un sambure de ghinda si infinitul asemenea, ca reflectarea ceru­lui instelat intr~un strop de roua."


Din aceasta meditatie se naste intrebarea: daca trecutul si viitorul exista numai in sufletul nostru, nu s-ar putea transpune omul in alta perioada de timp?
Acestea sunt gandurile lui Dionis in timpul drumului spre casa, in acea seara ploioasa de toamna.
Se contureaza astfel primul element al esteticii romantice: aspiratia spre cunoastere a eroului.
Dupa un scurt popas la cafenea, Dionis ajunge, dupa miezul noptii, in camera lui saraca (decor romantic), incercand sa descifreze:, la lumina unei lumanari, literele unei carti ciudate (pe care o cumparase de la anticarul Riven). Atras de sunetele unui pian (care veneau din casa de alaturi), tanarul priveste pe fe­reastra; in lumina lunii, chipul celei care canta i se pare a fi acela al unui inger si se indragosteste.
Trezindu-se din reverie, Dionis realizeaza un act de magie (punand degetul in centrul unui "paienjenis de linii rosii" de pe o fila a cartii); imediat se simte tras inapoi, pe firul timpului, pana in vremea lui Alexandru cel Bun. Acum, el este calugarul Dan care adormise pe un camp si visase ca este Dionis. Din existenta anterioara; pastrase cartea de astrologie si preocuparile de magie, luand lectii cu invatatul profesor Ruben. Dan o iu­beste pe Maria, fiica spatarului Tudor Mesteacan, dragostea devenind un adjuvant in aventura demiurgica pe care o va trai.
Refuzul realului si refugiul intr-un alt timp, magia si visul constituie a doua serie de motive romantice.
Daca prima "treapta" fusese coborarea intr-un timp istoric, cea de-a doua, pentru care se pregateste Dan, va fi intoarcerea in timpul si in spatiul originar, acolo unde era "casa" lui Dumnezeu.
Pentru aceasta, Dan poarta lungi discutii cu profesorul sau, Ruben, tot pe teme filozofice; totodata, tanarul calugar este invatat cum sa utilizeze vechea lui carte (citind tot la a saptea pagina), pentru a ajunge acolo unde doreste.

Numai ca, punandu-si intrebari care atingeau tainele Crea­tiei, Dan savarseste un pacat; pentru aceasta, Ruben (care era, in realitate, Satana) il atrage de partea sa, pregatindu-l pentru revolta luciferica.

Dupa ultima intalnire dintre Dan si Ruben, casa profesoru­lui se transforma in iad, el insusi suferind o convertire demono-logica si dansand de bucurie ca a mai castigat un suflet (raitul lui Faust).
Savarsind o noua operatie de magie (citind in carte tot la a saptea pagina), Dan isi va readuce pe pamant umbra, insoti-toarea lui in reincarnarile succesive prin care a trecut, ince­pand cu Zoroastru. Aceasta ii propune sa faca un schimb: umbra va deveni Dan (ramanand pe pamant), iar Dan se va preface in umbra, transformandu-se intr-un arheu (adica, intr-un ins etern) atotputernic si atotstiutor.
Cu ajutorul cartii magice, Dan pune in aplicare acest plan; pe urma, impreuna cu Maria (pe care o transformase tot in umbra), se indreapta spre Luna. Acolo, cei doi refac prima pe­reche a lumii si prefac spatiul selenar in Eden.

Motivul literar al umbrei, spatiul selenar, metamorfozele, iubirea si forta titanica a lui Dan (care anuleaza spatiul si tim­pul") constituie a treia serie de motive romantice.
Pana si Pamantul este metamorfozat intr-o margea (pe care Dan o agata la gatul Mariei). Un singur punct al acestui pa­radis constituie un spatiu interzis: o poarta inchisa, deasupra careia, intr-un triunghi, stralucea un ochi de foc, strajuit de cu-
vintele unui proverb arab. Acolo era "casa" lui Dumnezeu, punctul zero al lumii.
Vazand ca tot ceea ce gandeste i se implineste, Dan face greseala de a se intreba daca nu este el insusi Dumnezeu, inainte de a sfarsi intrebarea, este insa aruncat pe pamant (mitul lui Lucifer) si redevine Dionis (care visase ca este Dan).

Bolnav fiind este vegheat de o alta Marie (fata din casa vecina, de care se indragostise in seara premergatoare calato­riei in vis); mai tarziu, aceasta ii va deveni sotie.
Revolta luciferica. motivul caderii, reincarnarea si visul con­stituie a patra serie de motive romantice.
Finalul este dominat de filozofia lui Schopenhauer: autorul sugereaza ca Dionis nu este decat un avatar, adica unul din­tre oamenii in care s-a reincarnat acelasi suflet, in perioade succesive: Zoroastru (in mileniul I i.H.), Dan (in vremea lui Alexandru cel Bun) si Dionis (in veacul al XlX-lea).


In sprijinul acestei idei vin si cuvintele din confesiunea fi­nala a autorului (pusa pe seama unei scrisori): "imi pare c-am trait odata in Orient (...). Am fost intotdeauna surprins ca nu pricep curent limba araba. Trebuie s-o fi uitat".


Dionis - personaj romantic

In planul realitatii, Dionis este un tanar de optsprezece ani, mic functionar la o arhiva, sarac si visator. Pentru varsta lui, cartile pe care le citeste si intrebarile profunde pe care si le pune releva un spirit insetat de cunoastere, comparabil cu Faust (eroul din poemul dramatic "Faust" de Goethe).


Portretul lui Dionis le este comun tuturor celor care intru­chipeaza, pentru Eminescu, geniul: "Fata-i era de acea dul­ceata vanata-alba ca si marmora in umbra", fruntea boltita, ochii negri si migdalati, parul negru - toate amintesc de chi­pul Luceafarului si, nu mai putin , de al poetului insusi.
Tot spre romantism trimite originea misterioasa a lui Dionis - fiu al unui aristocrat autentic mort intr-un spital de alienati si al unei tinere palide si visatoare. Singur si neinteles de lumea in care traia. indragostit fara speranta de o tanara din clasa de sus a societatii, visatorul Dionis cauta o iesire din conditia umana care ii fusese data, cu ajutorul magiei.
Decorul in care traieste Dionis - camera cu peretii negri de ploaie si de mucegai, zidurile vechi, panzele de paianjen - cu nota de mister pe care o creeaza lumina argintie a lunii, este mediul prielnic pentru manifestarea scepticismului si a ironiei romantice, atat de bine exprimate in poezia integrata nuvelei.
Traind intre realitate si vis, tanarul va cauta o schimbare a conditiei date, prin pendularea inainte si inapoi pe axa timpu­lui, atat de draga spiritelor romantice.

Lumea fiind insa " visul sufletului nostru", saltul in timp nu-l poate duce pe Dionis decat intr-un avatar al sau medieval -calugarul Dan. Si acesta incearca sa evadeze din real, pentru a se contopi cu Absolutul, intr-un zbor titanic spre Luna, amin­tind de calatoria Luceafarului; si acesta este preocupat de meta­fizica si utilizeaza magia, pentru a-si elibera impulsul demiur-gic incorsetat de lumea realului; si acesta face din iubire o modalitate de cunoastere.
Noua este forta creatoare, Dan fiind un Demiurg care trans­forma spatiul selenar si Pamantul asa cum doreste.
Savarsind pacatul luciferic, Dan va trai complexul caderii, asa cum Dionis revine, din vis, in realitate.
  Titlul ar putea sa aiba mai multe semnificatii:
  intr-o interpretare fara pretentii, "sarmanul" este echiva­lent cu "saracul", "cel lipsit de avere".


  Pe un plan mai profund, Dionis este unul dintre oamenii in care s-a incarnat sufletul profetului iranian Zoroastru (Zarathustra).
Pana la el, acest suflet a trecut si prin faza calugarul Dan sau prin alti avatari.
Aceasta eterna "alergare" ar putea indreptati calificativul de "sarmanul".


  O alta explicatie a titlului ar putea porni de la deose­birea dintre om si Dumnezeu: "omul cuprinde un loc in vreme, Dumnezeu e vremea insasi" (cum spune autorul prin gura per­sonajului sau, Ruben).
Fiinta efemera aflata sub semnul timpului trecator, omul este "sarmanul".


  Specia literara: nuvela fantastica.
Nuvela este o opera narativa in proza, de intindere medie, avand un singur fir epic fabulativ. un conflict riguros constru­it si personaje centrale bine reliefate.