Referate romana - referate la limba romana categorisite pe autori Referate, Referat, caracterizare, comentariu, eseuru, rezumat
Home Trimite comentariu Contact
Meniu autori
Home
Alexandru Macedonski
Barbu Stefanescu Delavrancea
Camil Petrescu
Costache Negruzzi
Gala Galaction
George Bacovia
George Calinescu
George Cosbuc
Ioan Slavici
Ion Barbu
Ion Creanga
Ion Luca Caragiale
Liviu Rebreanu
Lucian Blaga
Marin Preda
Marin Sorescu
Mihai Eminescu
Mihail Sadoveanu
Mircea Cartarescu
Mircea Eliade
Nichita Stanescu
Octavian Goga
Titu Maiorescu
Tudor Arghezi
Vasile Alecsandri
Vasile Voiculescu












 Mihai Eminescu (1850-1889) este Poetul Nemuritor pe care l-a daruit lumii pamantul romanesc deasupra caruia steaua lui de creator strabate veacurile. s2u4120st93zsx

O tema importanta a liricii eminesciene o constituie natura si dragostea, prima fiind spatiul feeric si vrajit in care este proiectata asteptata clipa a iubirii.

Astfel, in poezii ca: "Lacul", "Dorinta", "Sara pe deal", "Floare albastra" si altele, peisajul este plin de culoare si prospetime, reflectand bucuria si plinatatea elanului erotic.

In aceeasi tema se incadreaza si poezia "Craiasa din povesti", publicata la 1 septembrie 1876, in revista "Convorbiri literare".


 Titlul constituie o trimitere la lumea basmului, numind fap­tura diafana intrupata din razele de luna, in visul unei nopti de vara.

 Structuri:
Poezia "Craiasa din povesti", de M. Eminescu se incadreaza in genul liric: desi autorul nu exprima aici, in mod direct, anumite sentimente, tabloul feeric infatisat este rodul imaginatiei sale, fictiune in care poetul este cel care contempla intregul ritual savarsit de tanara indragostita.
Poezia "Craiasa din povesti" este alcatuita din 7 catrene.


In interiorul lor se constituie un cadru tipic eminescian in care natura, basmul si chipul iubitei converg pentru a alcatui o lume feerica, incarcata de vraja.
Tabloul naturii este dominat de doua dintre elementele specific eminesciene: luna si lacul. Impresionanta este insa atmosfera de mister care invaluie totul, astfel incat negurile, campia, florile, norii si valurile par a fi inzestrate cu o existenta magica.

Cele sapte strofe cuprind doua secvente care corespund la doua spatii poetice:
Strofa I constituie o frumoasa descriere a spatiului exterior - cadrul feeric al unei nopti de vara. Aceasta este lumea reala. Strofele II-VII prezinta spatiul interior - echivalent cu vi­sarea nascuta din razele lunii. Aceasta este lumea imaginara, a bas­mului.

Universul operei:
  Strofa I se deschide printr-o imagine vizuala contrastanta apartinand planului cosmic: "Neguri albe, stralucite




Naste luna argintie".

in interiorul ei, epitetele adjectivale ("albe, stralucite", "argintie") dau sclipiri de sidef cadrului nocturn, incarcandu-l cu puteri magice.
Tot in strofa I apar si elemente ale planului terestru (apele, campia), peste care lumina argintie se revarsa schimband peisajul real in unul de vis.
 Spatiul interior, al lumii imaginare se constituie incepand cu strofa a Ii-a.

In lumina ireala, florile (personificate, avand insusiri omenesti), se aduna "in sezatoare", pentru a impodobi noaptea intr-o som­ptuoasa haina stravezie, impodobita cu nestemate de roua (metafora "boabe mari de piatra scumpa").

In centrul tabloului se afla lacul, deasupra caruia norii (perso­nificati) "Au urzit o umbra fina" cu irizari luminoase.
Surpins intr-o miscare domoala si continua de valuri, lacul este un spatiu magic (" Caci vrajit de mult e lacul
De-un cuvant al sfintei Miercuri")
apartinand basmului.
Asa se explica aparitia imaginara a "copilei", fiinta intrupata dintre trestii, ca o zana a lacului.
Imaginea tinerei apartine tot basmului: ea este "craiasa din povesti" care descanta apele, oficiind un adevarat ritual:
" Trandafiri arunca rosii"


" Trandafiri arunca tineri".


Indragostita, ca si Narcis, de propriu-i chip, fata il cauta in oglin­da lacului fermecat de cele doua sfinte protectoare ale iubirii (Sfanta Miercuri si Sfanta Vineri).            /
Si, raspunzand parca ritualului magic, lacul isi aduna apele " in cercuri", ca marea din care se naste Luceafarul.

Ultima strofa cuprinde o schita de portret, in care apare eterna iubita eminesciana, cu parul blond si ochi albastri. Finalul o transfera insa in fabulos, prin ochii care "aduna" basmele pentru a le pastra mereu.



Cele doua planuri ale poeziei (terestru si cosmic) se intre­patrund, ca in vechile mituri in care Cerul se logodea cu Pamantul.
Elemente de versificatie:
Poezia este structurata in strofe de cate patru versuri, cu ritm tro­haic si masura de 8 silabe.

Alte referate romana, dar Necategorisite

loading...





Politica de confidentialitate