Aparut
in 1920, Ion este primul mare roman realist
din literatura romana, "poate intaiul care nu face concesii
viziunii idilizante asupra satului" (N. Manolescu)
Romanul
ne transpune in lumea satului transilvanean de la inceputul veacului
nostru, sat in care existenta curge intre semanat si seceris, pe o traiectorie
presarata cu intamplari, pasiuni si ritualuri, in care fiecare individ
traieste asemeni inaintasilor sai.
Ion
al Glanetasului - flacau harnic, dar sarac, iubind mai presus de orice
pamantul, o amageste pe Ana, uratica fiica a bogatului Vasile
Baciu, sacrificand pentru aceasta iubirea Floricai. Dupa indelungi tocmeli,
se face nunta, prilej pentru autor de a crea o admirabila pagina monografica.
Abia dupa nunta, Ion isi da seama ca, impreuna cu pamanturile, o va
primi si pe Ana si incepe sa o urasca. Altfel, el traieste o scurta
perioada de bucurie navalnica, facandu-si planuri si privind adesea
pamanturile lui Vasile Baciu pe care le si considera ale lui. Iluziile
i se spulbera insa, atunci cand socrul sau isi calca promisiunea, admitand
totusi sa-i "scrie " pe numele lui cinci loturi. in
timpul acestor tratative, Ana, batuta de Vasile Baciu care o credea
inteleasaxu Ion ca sa-l jefuiasca, lovita crunt si de acesta din urma
si batjocorita de Zenobia, starneste compatimirea intregului sat.
In
vara, in timp ce se afla la seceris, Ana il naste pe Petrisor. Evenimentul
- plasat in mijlocul unei naturi solemne prin singuratate si prin lumina
alba de inceput de lume - devine arhetipal; cei doi barbati
"nemiscati,
in picioare, cu capetele descoperite" asista parca la o mare
taina, romanul fiind
"opera unui poet epic care canta cu solemnitate
conditiile generale ale vietii, nasterea, nunta, moartea".
In curand, Florica
se marita, simetric, cu George - flacau care-i fusese harazit Anei.
inca de la nunta, aceasta din urma intelege ca Ion tot o mai iubea
pe frumoasa Florica, banuiala confirmata in curand de Savista - oloaga
satului. Derutata, cu mintea "stinsa" si cu "inima
seaca si goala", Ana se spanzura.
Ion,
surprins intr-o noapte de catre George in curtea lui, este omorat,
in mod simbolic, cu sapa. inainte de moarte, i se deruleaza prin minte
intreaga existenta, in acorduri solemne de mare poem epic.
Dincolo
de aspectele calendaristice ori sociale ale existentei rurale, romanul
confera pamantului dimensiuni mitologice: in preajma lui si auzindu-i
"glasul", Ion devine un alt om: pamantul este Uriasul pe
care el il adora si-l invinge, iar gestul sarutului gliej este simbolic.