Referate romana - referate la limba romana categorisite pe autoriReferate, Referat, caracterizare, comentariu, eseuru, rezumat COMENTARIU 
            - Padurea Spanzuratilor
Home Trimite comentariu Contact
Meniu autori
Home
Alexandru Macedonski
Barbu Stefanescu Delavrancea
Camil Petrescu
Costache Negruzzi
Gala Galaction
George Bacovia
George Calinescu
George Cosbuc
Ioan Slavici
Ion Barbu
Ion Creanga
Ion Luca Caragiale
Liviu Rebreanu
Lucian Blaga
Marin Preda
Marin Sorescu
Mihai Eminescu
Mihail Sadoveanu
Mircea Cartarescu
Mircea Eliade
Nichita Stanescu
Octavian Goga
Titu Maiorescu
Tudor Arghezi
Vasile Alecsandri
Vasile Voiculescu


COMENTARIU - Padurea Spanzuratilor




  Aparut in 1922, "Padurea spanzuratilor" este "primul roman de introspectie din literatura romana" (Al. Sandulescu), autorul reliefand gandurile si dramaticele trairi sufletesti ale lui Apostol Bologa. roman transilvanean, obligat sa lupte, in pri­mul razboi mondial, impotriva altor romani; "Padurea spanzu­ratilor" este un roman psihologic.

Dincolo de evocarea unei realitati (harazita romanilor de un destin istoric nefast), tenta umana si profundul tragism al ro­manului ar putea fi explicate prin sursele de inspiratie: o foto­grafie adusa de pe front si care infatisa o padure de spanzu­rati, dar, mai ales, executia prin spanzurare a lui Emil Rebreanu (fratele autorului), care incercase sa dezerteze din armata aus-tro-ungara si sa treaca la romani.

  Tema romanului o constituie tragedia romanilor transilvaneni obligati sa lupte, in primul razboi mondial, impotriva altor romani (cei din Regat).
Pe un plan mai profund, aceasta este tragedia omului prins in cercul unui destin istoric nefast.

  Titlul este laitmotivul romanului. Imaginea padurii span­zuratilor apare spre sfarsitul actiunii, inainte de incercarea de a dezerta a lui Bologa.
Chemat la comandament, acesta trece, cu masina, pe langa o padure si vede atarnand in copaci, trupurile a sapte spanzurati.
Mintea lui dilata realitatea multiplicand la nesfarsit numarul spanzuratilor, ca intr-un cosmar: "Si totusi in ochii lui, cei sapte se multiplicau neincetat, iar branistea se transforma treptat intr-o padure fara margini, spintecata de un drum fara sfarsit... Si in fiecare copac al padurii nemarginite, de-a lun­gul soselei nesfarsite, i se parea ca atarna alti oameni, mereu altii, toti cu ochii dupa el, cerandu-i socoteala."

Structura:
Prevestit de nuvela " Catastrofa" (pe aceeasi tema a razboiu­lui care genereaza uciderea fratelui de catre frate, ca in mitul biblic al lui Abel si Cain), romanul "Padurea spanzuratilor" este alcatuit din patru ..carti" de intindere inegala (primele trei, de cate unsprezece, iar a patra - de opt capitole).
Structura romanului este simetrica. in sensul ca incepe si se incheie cu scena unei executii: in deschiderea actiunii, undeva, pe frontul rusesc, intr-o seara cenusie de toamna, sublocotenentul ceh Svoboda este executat prin spanzurare, pentru ca incercase sa dezerteze la inamic; in final, intr-o dimineata de primavara, pe frontul romanesc, locotenentul roman Apostol Bologa traieste acelasi destin, pentru aceeasi vina. Cele doua morti se aseamana si prin lumina izbucnita din ochii condam­natilor, de parca unul ar fi copia celuilalt sau, poate, a unui sir de oameni reprezentand "padurea spanzuratilor".

Incipitul este o formula memorabila cu care incepe un text si care se reverbereaza asupra intregii lucrari.

In "Padurea spanzuratilor", fragmentul care deschide romanul este memorabil si simbolic: "Sub cerul cenusiu de toamna ca un clopot urias de sticla aburita, spanzuratoarea noua si sfidatoare, infipta la marginea satului, intindea bratul cu streangul spre campia neagra, intepata ici-colo cu arbori aramii."


Pictat in culori sumbre, prevestitoare, tabloul este dominat de doua elemente: cerul (comparat cu un clopot funest) simbolizand, poate, cercul de fier al destinului si spanzuratoarea.
Personificata ("sfidatoare"), aceasta pare a lua in stapanire, prin bratul intins, campia "neagra", indoliata.
Simbolurile mortii se reverbereaza peste intreg romanul, pana in final: "Apostol isi potrivi singur streangul, cu ochii insetati de lumina rasaritului. Pamantul i se smulse de sub picioare. isi simti trupul atarnand ca o povara. Privirile insa ii zburau, nerabdatoare, spre stralucirea cereasca, in vreme ce in urechi i se stingea glasul preotului:
- Primeste, Doamne, sufletul robului tau Apostol... Apostol... Apostol."


Finalul fiind sfarsitul lucrarii, autorul a surprins aici moartea lui Bologa. in aceste momente, in timp ce faptura de lut simte chemarea pamantului, glasul preotului ii confera fiintei umane sacralitatea: rostit de trei ori, numele Apostol face din Bologa un ucenic al lui Hristos, care se jertfeste intru izbavirea nea­mului sau.

Universul operei:
Subiectul romanului ar putea fi povestit astfel: In timpul primei conflagratii mondiale, ardeleanul Apostol Bologa, locotenent in armata austro-ungara, se face remarcat prin atitudinea sa de militar model, care considera ca razboiul este "adevaratul generator de energii".



In timp ce se afla pe frontul rusesc, Bologa traieste o experienta decisiva: este numit in completul de judecata care-l condamna la moarte prin spanzurare pe sublocotenentul ceh Svoboda, invinuit de inalta tradare.
Constiinta ca si-a facut datoria il stapaneste pe tanarul roman si in clipele premergatoare executiei, cand Bologa se implica, dincolo chiar de atributiile lui, in organizarea acestui tragic eveniment; discutia pe care o poarta cu mai varstnicul capitan Klapka reliefeaza o atitudine inflexibila fata de con­damnat (pe care il caracterizeaza drept " o rusine pentru corpul ofiteresc").
Atunci insa cand Svoboda il priveste de sub streang, Apostol Bologa este impresionat de lumina care izvora din ochii cehului, "in care se aprinsese o stralucire mandra, inva­paiata, care parca patrundea in lumea cealalta".

Din aceasta clipa, lumina din privirea condamnatului se va instaura in sub­constientul lui Bologa. va deveni o chemare a Neantului, catre care acesta se indreapta ca un halucinat, pana cand va ajunge el insusi sub streang.

Acum se contureaza si principalul conflict al romanului, de natura psihologica si atat de puternic, incat va modifica in­treaga evolutie ulterioara a lui Bologa: contradictia intre notiunile teoretice (datoria, razboiul, patria impusa) si realitatea dra­matica.

Tot acum incepe criza lui de constiinta, odata cu "flacara din ochii condamnatului" care ii patrunde in inima " ca o imputare dureroasa": pe drumul spre casa, glasul lui Bologa, com­parat cu un "scancet de bolnav" atesta inceputul unor framan­tari dureroase, inca nemarturisite.
Pentru a explica resorturile sufletesti ale acestui personaj dilematic, autorul evoca, prin retrospectiva, copilaria si tineretea lui Bologa.
Fiu al unui avocat roman (losif Bologa), din oraselul tran­silvanean Parva, micul Apostol creste intr-o familie dominata de doua vocatii: cea a sacrificiului pentru cauza romanilor (prin tatal sau, cunoscut luptator memorandist) si cea a credintei in Dumnezeu (pe care i-o insufla mama). f

Sentimentul religios (care ii pricinuieste lui Apostol Bologa viziuni mistice, in copilarie) va fi un suport moral solid in clipele despartirii de parinti, cand baiatul este trimis la liceu, la Nasaud.
Un eveniment trist tulbura insa, in curand, noua viata de elev a lui Bologa: moartea neasteptata a tatalui (pe care Apostol tocmai incepuse sa-l inteleaga si sa-l iubeasca).
Si cum baiatul nu putea accepta ideea vointei divine, in sufletul lui, credinta in Dumnezeu se prabuseste "ca o cladire veche cu temelii ca radacinile stejarului".

in golul ramas, isi va face loc ideea datoriei (continuta in cuvintele rostite de tatal sau, atunci cand terminase scoala din Parva: "Ca barbat sa-ti faci datoria si sa nu uiti niciodata ca esti roman ").

Ideea datoriei il calauzeste in timpul orelor de iluminare sau deznadejde din anii de liceu si apoi, in primii ani de studentie, la Facultatea de Filozofie din Budapesta.
Peste aceste framantari izbucneste razboiul. Acum, dintr-o pornire tinereasca necontrolata, Apostol Bologa se inroleaza ca voluntar, pentru a "creste" in ochii logodnicei sale, Marta Domsa. Cu toate ca era roman, se comporta leal fata de armata statului austro-ungar si, dupa doi ani de front, ajunge la episodul Svoboda. Acum incepe lungul drum al izbavirii, in cursul caruia, discutiile cu ceilalti ofiteri (dar, in mod deosebit cu Otto Klapka) conduc la o alta optica asupra razboiului:

"...

incolti in minte o idee ca un carlig: Ce cauta el aici?".




In timpul unei nopti intunecoase, ideea dezertarii apare in constiinta lui Bologa, dintr-o data, ca o posibilitate fara termen; pe urma, ea prinde contur, cu atat mai mult, cu cat Klapka il informeaza ca vor fi mutati pe frontul romanesc.
Primind misiunea sa distruga un reflector inamic, Apostol Bologa simte, din nou, chemarea luminii " "si stralucirea i se parea cand ca privirea lui Svoboda sub streang, cand ca vedenia pe care a avut-o in copilarie, la bi­serica, in fata altarului, sfarsind rugaciunea catre Dumnezeu ".

Chemat de generalul Karg pentru a fi decorat, Bologa in­cearca sa obtina mutarea pe un alt front, dar este refuzat; la iesire, hotararea de a dezerta era luata.
Ajungand pe frontul romanesc (la Lunca, langa Faget), per­sonajul isi continua criza de constiinta: in timpul unei permisii, rupe logodna cu Marta (pe motivul simpatiei ei fata de unguri), dar la intoarcerea in Lunca, o cere in casatorie pe Ilona, fiica groparului maghiar Vidor (gazda sa).
Pentru a treia oara. Bologa simte chemarea luminii din ochii lui Svoboda. intr-o dupa amiaza, in timp ce trecea cu masina printr-o padure, mergand spre comandament. in constiinta lui, imaginea celor sapte tarani spanzurati se multiplica, iar impresia asemanarii lor ii produce iluminarea
"e Svoboda...privirea lui".



In aceeasi seara, cerandu-i-se sa condamne la moarte pe alti tarani (invinuiti de spionaj), Bologa intelege ca nu mai are cale de intoarcere. Ziua lui faustiana incepuse si, pentru a nu mai incheia un pact cu diavolul, incearca sa treaca la romani, dar este prins si condamnat.
Autorul urmareste, prin analiza psihologica, trairile lui Apostol Bologa in ultimele lui ore de existenta: invalmasirea gandurilor, renuntarea la aparare, drumul pana la locul executiei, momentele in care condamnatul nu-si recunoaste propriul nume scris pe cruce, pana la lumina apoteotica din final, izbucnita din ochii lui Bologa, odata eu primele raze ale soare­lui, ca intr-o noua Geneza in care Omul este proiectat pe fun­dalul Universului.
  Specia literara:
"Padurea spanzuratilor"; de Liviu Rebreanu, prezinta urma­toarele caracteristici:
-  Este o lucrare in proza, de mare amploare;
- Actiunea se desfasoara pe mai multe planuri;
-  Conflictul este puternic si bine marcat;
-  Personajele sunt complexe. "Padurea spanzuratilor" este un roman.
Romanul este o specie a genului epic. Opera narativa in prpzar de mare amploare si diversitate, a carei actiune se desfasoara pe mai rqulte planuri, romanul are un confljct bine marcat si personaje complexe.

Alte referate romana, dar Necategorisite