Poezia "Gatul ca il tai cuiva" propune o alta fateta a lumii suprareale, vazuta de undeva, dintr-un loc confortabil, de unde se pot observa detaliile geografice ale unei harti:

"Asezat pe jos, am plans - intins cat eram
de lung pe
harta, la
Poarta multicolora a Orientului: asistat
de-o
uraciune straveche de zile, invapaiata de
crepuscul, pe Gang,
atras de mirosul viermilor de matase din
salile de clasa. Gadilat
tot corpul de viermii de cadavru..."

. Lumea isi schimba dintr-o data granitele, ajungand pana in indepartata Indie, in locurile sfinte, in timp ce copilul simte toate aceste prezente ale unui lumi de dincolo de fruntariile cunoasterii comune.

Imaginea crepusculului evoca realitatea lumii Gangelui, in timp ce exponent al ei este o "uraciune straveche", un monstru din vremuri revolute, inconjurat de semnele putreziciunii universale.
Dorinta de a se naste intr-un alt secol denota o repulsie a poetului pentru timpul sau, populat cu fiinte suprareale, intr-o avalansa de clasificari redundante:

"Convins
ca ma nascusem din greseala in alt
secol! in sclavie...


Ca trantea usa la Al
Doilea Templu, «ce viata lunga»".

Personajul suprareal este chemat la judecata:

"Bai, Gandac, unde ti-e
mintea?
il saruta pe Gat. Gatul ca ti-l tai.
Scoate
un Geamat urat. Vezi pe unde calci!"

Luna participa, la randul ei, la acest spectacol grotesc:

"Asezat iar pe jos, am
plans: retinut de gravitatia
Lunii, plin de prejudecati. E Luna Noua -

acum, frunza se fixeaza cel
mai bine pe tulpina, la noduri. Ma
pandeste nebunia?
La Poarta multicolora a Orientului, uraciune straveche, Luna
Noua: dezgust de propriul sine.
Absurditate a lumii,
prostie «cat incape». Behait de oi."

Finalul poeziei este ambiguu, construit dupa aceeasi schema cu inceputul:

"Ghete-ca-incalti. Gheara in
stomac. Pamant-ca-schimbi-in-Ghiveci.


Ca
«este mai usor sa fii altul, decat esti»...
Vremuri "ale dintilor
falsi, ale Gingiilor negre, ale parului vopsit!
Asezat pe jos, am plans si am scris: sa
ramana marturie."


Teme si motive ale poeziei "Gatul ca il tai cuiva "
. Civilizatia aflata in crepuscul, incapabila sa renasca din propria-i cenusa; aceasta nesansa a poetului este tradusa prin existenta unor elemente suprareale, de o putere deosebita: Gangele, cadavrul acoperit de viermi, viata, numita in mod ironic, "lunga".


.  Uratenia, personaj metaforic, devenit un simbol al noii civilizatii. Faptul ca personajele apartin unei trepte inferioare a ierarhiei este dat si de numele lor peiorative: Gandac, Gat, Ghete-ca-incalti. Gheara in stomac, Pamant-ca-schimbi-in-Ghiveci.
.  Artificialitatea lucrurilor promovate de aceasta realitate aflata sub semnul tehnicii: parul vopsit, dintii falsi, gingiile negre. Poetul se vrea un martor al obiceiurilor tehnice si sanitare dezastruoase ale acestor vremuri, incercand sa lase o marturie pentru vremurile viitoare. De fapt, el simte organic faptul ca a trebuit sa se nasca intr-un secol intarziat tehnologic si fara prea multa imaginatie, expunandu-si macabru relicvele artefactelor "moderne".