Referate romana - referate la limba romana categorisite pe autori Referate, Referat, caracterizare, comentariu, eseuru, rezumat
Home Trimite comentariu Contact
Meniu autori
Home
Alexandru Macedonski
Barbu Stefanescu Delavrancea
Camil Petrescu
Costache Negruzzi
Gala Galaction
George Bacovia
George Calinescu
George Cosbuc
Ioan Slavici
Ion Barbu
Ion Creanga
Ion Luca Caragiale
Liviu Rebreanu
Lucian Blaga
Marin Preda
Marin Sorescu
Mihai Eminescu
Mihail Sadoveanu
Mircea Cartarescu
Mircea Eliade
Nichita Stanescu
Octavian Goga
Titu Maiorescu
Tudor Arghezi
Vasile Alecsandri
Vasile Voiculescu












Leonid Dimov (1926-1987). Poet de mare expresivitate lirica, facand parte din gruparea poetilor onirici si barochisti, insa cu experiente literare diverse, de la balcanism pana la orizonturile obscure, hermetice, incluzand, intr-o magma poetica proprie, aproape toate manierele poetice ale veacului. Debuteaza, in 1966, cu volumul "Versuri", care cuprinde 47 de mici poeme, o poezie incitanta, parnasiana prin deliciul produselor culinare, fiind "Cina cu Marina":

"La crestete, masa imensa asteapta,
Cu cate-un tacam sub lumina coapta:
Prelung sa taiem pagurii adusi
Din Africi, de cafri cu frac si manusi,
Meduze rosii gatite cu cimbru,
Cu fructe de mare pe spata de zimbru,
in suc ecumenic, anguile cu tic,
Calmari ingropati, violet, in aspic".

Poemul "Eminesciana" demonstreaza caracterul curb al spatiului:

"Eu intr-o metafora absoluta a spatiilor neeudidiene. in volumele urmatoare, "Pe malul StyxuLui" si "7 poeme" (1968), dam peste aceeasi imagine a spatiului curb, existenta si la Valery:

"O Courbes, meandres
Secrets du menteur,
Est-il art plus tendre
Que cette lenteur?" Chiar noptile sunt curbate la Leonid Dimov. Din temele predilecte ale poetului, bizareria, piata, frizeria, castelul, colosala ospatarie ocupa un rol important in definirea unui spatiu real restrictiv, de unde se poate scapa numai prin vis. Lumea devine un Babei al lucrurilor invechite, cu "Ovale bolgii gri, cu halebarde,
Securi, ce-au retezat chiar marii briza
Ori firul plumbului din turn la Piza
Cutite celtice,noua parti si sapte zile. Imaginile mitologice predomina in poeziile lui Dimov:

"Am atarnat de limba vitele,
De val meduzele, de nasuri Trisfetitele" ("Trisfetitele"). Urbea pare a fi cuprinsa de sentimentul total al abuliei, al lipsei de gandire, de o oligofrenie comportamentala:

"multimea fremata pana-n departare,
medicii se ridicara si ei
barbati, copii, femei
il imbratisau si-ncepeau sa joace
ca niste dobitoace."

Alte volume de poezii ale lui Dimov sunt "Carte de vise" (1969), "Eleusis" (1970), "Semne ceresti" (1970), "Deschideri" (1972), "Dialectica varstelor" (1977), "Spectacol" (1979), "Texte" (1980), "Vesnica reintoarcere" (1982).
\            .                  _I----------


Vis cu bufon
Poezia intitulata sugestiv "Vis cu bufon", din volumul "Carte de vise" (1969), creeaza o atmosfera onirica, sugestiva pentru confuzia totala dintre real si ireal indusa in mod voit in spatiul imaginar. Logica folosita de Leonid Dimov, acest insolit inovator de registre lirice, este ea insasi stranie, iar imaginile se mixeaza in mod surprinzator, ca intr-un tablou suprarealist:

"in laptele diminetii aceste
Din orasul climateric cu insusiri alpestre
Au explodat ciudat prajiturile din" vitrina."

Strania conspiratie a prajiturilor recheama cititorul in universul copilariei lui Andersen sau il transporta direct in ariile postmodemismului, unde obiectele prind viata sau chiar converseaza, ca in "Poema chiuvetei", de Mircea Cartarescu.
Prajiturile explodeaza ca intr-un spectacol de artificii, dobandind o coloristica potrivita cu forma si compozitia lor:

"Zic ciudat, pentru ca doar piereau intr-un glob de lumina
De culoarea lor intunecata
Pentru prajiturile de ciocolata,
Roz, cu scame de taciuni
Pentru prajiturile de capsuni,
Verzui si galben un pic
Pentru prajiturile cu fistic."

Caracterul ciudat al intamplarii deschide un univers ludic, intr-un timp cand animismul era starea de gratie a lumii.
Senzatia de spectaculos se schimba insa in presimtiri tenebroase, pentru ca in cofetarie, devenita un punct de contingenta cu hierofanicul, patrunde un bufon al unui "rege mort cu zile":

"Eu ma gandeam, bineinteles, la moarte
Cand a intrat sunand din clopotei, pe rotile,




Bufonul unui rege mort cu zile,
Mort subit
Pe cand plutea de placere printr-un veac varuit."

Simbolurile se orienteaza acum catre sfera thanatica, avand un persistent aer shakespearian, cu o atmosfera de "Hamlet" in regie moderna, nonconformista. Regele bufonului este mort de mult timp, iar acest personaj, un fel de "Joker" din Gotham City (New York), din basmele moderne, din comicsurile cu Barman, pare ca vine dintr-o nedeterminata temporalitate. Veacul regelui sau este "varuit", ceea ce sugereaza timpul lumilor de carton ("cartoon societies"), false, construite pentru placeri efemere. Moartea regelui, subita, evoca paradoxuri absurde, vremuri iesite din comun, cand asasinatele si marile rasturnari de situatie erau la ordinea zilei.

Descrierea bufonului, a personajului-artefact, concorda cu toate regulile edificarii unei lumi artificiale, fabuloase, a junglei de carton:

"Dar sa lasam gluma. Era
Bufonul nostru numai catifea
Si pe dinauntru si pe dinafara."

Parodie a persoanei reale, ca expresie a dualitatii fiintei umane, care isi ascunde de cele mai multe ori adevarata fata, bufonul este cealalta latura a constiintei, tenebroasa, autentica, dand o alta viziune asupra lumii. Aici o concepe in maniera carnavalesca, in care predomina baloanele de sapun si noile flash-uri ale lumii:

"Un vulpoi de carpa cu coada usoara.
Se misca degeaba, exista fara sa fie,
Era - daca vreti - o filozofie."

Lumea il ignora, nu-i acorda nici o atentie:

"Toata lumea se facea ca nu-l stie,
Ca nu-l vede cand se stramba-n spate
Si presara boare tulbure pe linguritele plate..."

. Bufonul este desprins din acelasi timp al copilariei si al ludicului, spre care se face transgresia onirica a poetului, care se copilareste intr-un paradis culinar:

"Am inceput atunci sa mananc in cascade
Cataifuri, baclavale, rulade,
Simteam in juru-mi umede boturi,
inghiteam in nestire bezele, piscoturi
Si cresteam, ma umflam ca un aerostat
Cu bube dulci si cu diabet zaharat,
Acolo in muntii limpezi in zarea zmeurie
La masa patrata din cofetarie."


Cofetaria, proiectata in spatiul oniric, devine un taram magic, incarcat cu toate produsele artei culinare, dispuse intr-o forma neobisnuita, chiar inchipuind forme de relief. Zarea devine "zmeurie", iar consumul enorm de dulciuri inchipuie, ca in paradisul oricarui copil gurmand, munti limpezi de bunatati, printre care el pluteste "ca un aerostat
Cu bube dulci si diabet zaharat".


Teme si motive ale poeziei "Vis cu bufon "
.  Spatiul oniric, ca punct incipient al calatoriei intr-un univers fantastic, intr-un paradis culinar, populat cu dulciuri si prajituri care, in imaginatia infantila, explodeaza prin vitrine din cauza cantitatilor
excesive.
Bufonul, personaj care schimba imaginea lumii, intr-o feerie data de culorile in care
explodeaza prajiturile insufletite de o adevarata forta magica.

Paradisul culinar al dulciurilor, populat cu personaje ciudate, parca din "Alice in Tara Minunilor", de Lewis Carroll, Valetul de Cupa de pilda, care furase o prajitura si fusese condamnat de un tribunal format dintr-un juriu atat de uituc, incat trebuia sa-si scrie numele pe tablite de ardezie pentru a nu le uita pana la sfarsitul procesului. "Puntea de legatura" cu acest taram nu este o vizuina de iepure, prin care patrunde Alice in somn, ci chiar visul, vazut ca "simbol" al lumii ascunse. Leonid Dimov utilizeaza o democratizare a poeziei, o transgresare a simbolurilor existente la nivel macroreal, printr-un neoromantism modern si un suprarealism intarziat.

.  Libertatea de exprimare, colorata, asa cum este sugerata de prajiturile care explodeaza intr-o simfonie de culori.


.  Motivul lumii de carton, simbolizata de acest rege care "plutea de placere printr-un veac varuit".

Istoria si veacul se combina pentru a structura coordonatele visului si ale lumii ludice suprareale.
Animismul obiectelor, credinta populara cu radacini in perioada straveche. Caracterul bufonului devenit jucarie pe rotile este duplicitar, avand dublu rol, de revelare a adevarului, dar si de ironizare a lumii.

Alte referate romana, dar Necategorisite





Politica de confidentialitate