Miscarile moderniste propun eliberarea creatiei de sub normele curentelor precedente, iar tonul poeziei se traduce printr-un "deci" hotarat:

"Moartea romanului-epopee si a romanului psihologic;
Anecdota si nuvela sentimentala, realismul, exotismul, romanescul sa ramana obiectul reporterilor iscusiti;".

Dadaistii cer ca lucrurile sa fie inspirate din realitate, sa nu mai constituie adevaruri separate:


"(Un bun reportaj cotidian inlocuieste azi orice lung roman de aventuri sau de analiza);
Vrem teatrul de pura emotivitate, teatrul ca existenta noua, dezbarata de cliseele sterse ale vietii burgheze, de obsesia intelesurilor si a orientarilor..."

. Miscarea dadaista propune haosul si hazardul ca metode de normare a realitatii, vazand in acesta o modalitate de a depasi impasul in care se afla artele contemporane.