"Aci sosi pe vremuri" face parte din volumul de poezii "Pe Arges in sus" (1923), alaturi de "Florica", "Trecutul viu", "Batranii".

Sunt poeme pe tema elegiaca a timpului ce
se consuma in detrimentul fiintei umane, Ion Pillat, "pictor al atmosferei si al luminii" (Tudor Vianu), cautand in peisaj "arhitectura lui ascunsa", liniile profunde ale unei temporalitati ce conserva o lume patriarhala, fixata intr-o aura de eternitate.

_v Poet al expresiei concentrate, al condensarii semantice duse uneori, in "Poeme intr-un vers", la o extrema, dar pregnanta lapidaritate, in "Aci sosi pe vremuri" Ion Pillat foloseste distihul, mai usor de manevrat in amplele paralelisme, gradatii ascendente si descendente si efecte de contrapunct pe care le contine poezia. Cele doua secvente temporale, trecutul si prezentul, se intalnesc si se continua intr-o paleta imagistica infuzata in intreaga structura a textului poetic, organizata intr-o simetrie perfecta. Poezia contine 39 de versuri (18 distihuri si trei versuri solitare, unu reluat sub forma de laitmotiv), impartite egal pentru fiecare secventa temporala. Unirea celor doua laturi ale timpului se face prin toposul neschimbat al poeziei, "casa amintirii cu-obloane si pridvor", expresie a perpetuarii acelorasi gesturi si acte umane in spatiul memoriei, poezia fiind, cum spunea G. Calinescu, "simbolizare a uniformitatii in devenire".

Perspectiva poetica este ea insasi adaptata schimbarilor de cadru, intre un plan al prezentului si rememorarea afectiva a aceleiasi povesti de dragoste in care numai protagonistii sunt altii. "Casa amintirii" este simbolul unui timp oprit, alunecand treptat in penumbra:

"La casa amintirii cu-obloane si pridvor,
Paienjeni zabrelira si poarta, si zavor.

Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
De cand luptara-n codru si poteri, si haiduc.

in drumul lor spre zare imbatranira plopii."

Spatiul poetic al trecutului se deschide brusc, cu o secventa narativa cu sensuri simbolice, plina de gratie si de efecte muzicale:

"Aci sosi pe, vremuri bunica-mi Calyopi.

Nerabdator bunicul pandise de la scara
Berlina leganata prin lanuri de secara.

Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, si din berlina
Sari, subtire,-o fata in larga crinolina."

Poetul individualizeaza veacul ce trecuse, al nouasprezecelea, prin fapte de cultura caracteristice, prin lecturi din Lamartine, poezia "Le lac" ("Lacul"), si din Ion Heliade-Radulescu ("un tanar Eliad"), din "Sburatorul".

Atmosfera erotica este tipic romantica, scenele de dragoste au loc "sub luna", campia este, prin efectul razelor argintii, "ca un lac", fiorii poeziei "Zburatorul" se conjuga cu fantasmele noptii, "cand deasupra casei ca umbre berze cad".


Contrapunctic, atmosfera de basm este marcata de cadenta neiertatoare a timpului, simbolizat, ca in poezia lui Eminescu, de clopot, ca un semn al trecerii, al succesiunii momentelor vietii:

"Si cum sedeau... departe, un clopot a sunat,
De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat."

Ei traiesc, cum insusi poetul spune, iluzia unei "eternitati de-o clipa", contrazisa de timpul neiertator:

"Dar ei, in clipa asta simteau c-o sa ramana...

De mult e mort bunicul, bunica e batrana..."

.
Secventa a doua a poeziei parcurge aceeasi ritualitate a momentelor si a gesturilor existentiale. Mai intai, ca in incipitul poeziei, reflectia asupra trecerii timpului, usor mirata, ca o descoperire cu efecte de surpriza, sub semnul eminescianei cugetari "alte masti, aceeasi piesa":

"Ce straniu lucru: vremea! - Deodata pe perete
Te vezi aievea numai in stersele portrete.

Te recunosti in ele, dar nu si-n fata ta,
Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita..."

. Apoi se reia intregul ritual al sosirii iubitei, cu gesturi si momente diafane, cu implicarea directa a eului liric, intregul tablou luand aspectul unei subiectivitati mai pronuntate:

"Ca ieri sosi bunica... si vii acuma tu;
Pe urmele berlinei trasura ta statu.

Acelasi drum te-aduse prin lanul de secara.
Ca dansa tragi, in dreptul pridvorului, la scara.

Subtire, calci nisipul pe care ea sari.
Cu berzele


intr-insul amurgul se opri..."

.E acelasi moment si totusi altul, cu o noua sensibilitate poetica, pe alta treapta a existentei:

"Si m-ai gasit, zambindu-mi, ca prea naiv eram
Cand ti-am soptit poeme de bunul Francis Jammes.

Iar cand in noapte campul fu lac intins sub luna,
Si-am spus «Balada lunci» de Horia Furtuna,

M-ai ascultat pe ... ochi de ametist,
Si ti-am parut
romantic si poate simbolist."

Reveria romantica, a fiintei, indiferent de
momentele si modelele literare ale vremii, este intrerupta ia...... de sunetul de clopot, ca un glas
al eternului si al destinului, care incheie inca un ciclu existential:

"Si cum sedeam... departe, un clopot a sunat
- Acelasi clopot poate - in turnul vechi din sat...

De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat."

Sonoritatea discreta a poeziei, data de ritmica studiata a versurilor si accentuata de sunetul de clopot, reiterat in punctele cheie ale desfasurarii textului, amplifica atmosfera de melancolie in care se inscrie intreaga poezie, creand un efect de continuitate temporala prin rotirea nesfarsita a generatiilor.