Poezia intitulata "Timbru" apare, initial, in revista ,Sburatorul" (nr. 5/1926), avand titlul "Apropiat"; in varianta m4d443mi23fyx definitiva, este inclusa in volumul "Joc secund" (1930) si constituie "cea mai pura infiorare in fata misterului creatiei prin cuvant" (Marin Mincu).

Prin continutul sau de idei, "Timbru" se inscrie in prima etapa de creatie barbiana, alaturi de poezii ca: "Lava", "Copacul", "Banchizele", "Umanizare" si altele,

In toate, sub perfectiunea versurilor de factura parnasiana, se ascunde o adevarata "betie" a dezmarginirii (care aminteste de expresionismul unora dintre poemele lui Blaga),
Poezia pe care o comentam este o arta poetici; moti­vatia acestei incadrari consta in faptul ca, aici, autorul isi exprima conceptia despre arta.
"Timbru" este alcatuita din doua catrene, avand masura versului de 13/14 silabe si rima imbratisata:
" Cimpoiul vested lumii, sau fluierul in drum, Durerea divizata o $una°neet, mal tare,,,

Sl unda logodita sub cer, vor spum-cum?"
  Titlul ar putea fi explicat pornind de la unul dintre sensurile cuvantului "timbru": insusire a sunetului muzical datorita careia acesta se deosebeste de alte sunete.
Titlul sugereaza ca poetul este un nou Qrfeu. Al carui "cantec" armonizeaza lumea.
  Universul operei (idei, sentimente):
Strofa I constituie o ampla interogatie retorica din care transpar framantarile tanarului poet, legate de menirea poeziei.

In primul vers, folosind sinecdoca, poetul numeste doua instrumente muzicale (cimpoiul si fluierul), care le reprezinta pe toate celelalte.

Cantul acestora incearca sa exprime "durerea" lumii care si-a pierdut unitatea, "divizata" fiind in mii de fragmente.

Nascuta in ziua dintai a Universului, cand acesta a iesit din somnul Increatului, "marea durere originara" (cum o numea poe­tul), nu poate fi cuprinsa in glasul instrumentelor muzicale, acestea fiind, si ele, "fragmente" ale lumii, care se exprima fragmentar.

Solutia ar fi un alt ..cantec" (poezia) care sa armonizeze fiintele si lucrurile, facand din poet un nou Orfeu.

In ultimele doua versuri ale primei strofe, poate fi recunos­cut unul dintre marile motive literare barbiene: motivul nuntii. Astfel, metafora pietrei incremenite "in rugaciune", ca si cea a humei care "se despoaie" tinzand si ea spre cer, reprezinta aspiratia spre inalta Cumpana (cum o numea autorul), "nunta" teluricului cu seninul.
Si mai explicita este, in aceasta acceptie, metafora undei logodite "sub cer", intr-un Itrg gest de imbratisare cosmica.
Metafore poeziei ea ..nunta" apare, in aceeasi perioada, in poemul "Ritmuri pentru nuntile necesare",
Strofa a U-a caracterizeaza poezia prin metafora "cantec incapator" si face trimitere Ia mitul biblic: un astfel de "ean-tee" poate fi eomparat doar eu emotionantul cer al ingerilor din Rai, extaziati de imaginea Evei (pe care Dumnezeu a Au-rit=o din coasta lui Adam).
Rezulta ea poezia constituia a intoarcere la virtutile timpu­lui ariginar si la mituri.
Trasaturile modern li te ale acestei poezii ar putea fi observate in:
  Ambiguitatea titlului, cuvantul "timbru" avand mai multe sensuri;
   Metaforele ineifrite sau epitetele socante ("cimpoiul vested", "durerea divizata", "trunchi de fum");
  Ermetismul poeziei;
  Incalcarea regulilor sintaxei ("Cimpoiul vested luncii", "Si unda logodita sub cer, vor spune-cum?");
  Puternica tensiune lirica.
i