Poezia intitulata "Decembre" a fost inclusa in volumul de debut ("Plumb" - 1916) si ar putea fi incadrata intr-o li­rica a iubirii (atata cata este in creatia poetului bacauan).
Chiar de la prima lectura, se constata absenta motivelor prezente in majoritatea poeziilor bacoviene (plumbul, solitu­dinea, ploaia, plictisul, agonia etc), atmosfera fiind mai calda, iar ceasul intalnirii cu iubita fiind pus sub auspicii favorabile.

Titlul poeziei este numele ultimei luni a anului (forma regionala), perioada in care ninsoarea repeta, in forma solida, potopul biblic. Structura, universul operei:
Alcatuita din sase strofe de cate patru versuri, poezia "Decembre" este structurata pe doua planuri:
   Planul exterior reprezentat prin ninsoarea uriasa care acopera totul, intorcand omenirea in era glaciara.
De acest plan tine versul-refren " Te uita cum ninge decem­bre" (care ocupa pozitiile 1, 15 si 23) si care contine suges­tia unei primejdii; reluat cu forma schimbata, in pozitia 19, ("Te uita, zapada-i cat gardul"), versul in discutie ii izoleaza pe cei doi indragostiti intr-un spatiu echivalent cu acela al locuintei lacustre.



O mentionare aparte merita versul "Si ninga... zapada ne-ngroape", in care verbul la modul conjunctiv (cu nuanta de imperativ) exprima tentatia extinctiei sub povara albului zapezii.
Inspaimantat de peisajul exterior ("Eu nu ma mai duc azi acasa...
Potop e-napoi si-nainte"), poetul ramane in spatiul protector al casei iubitei.
  Planul interior este cald si ocrotitor, reperele acestuia fiind fotoliul, focul si lampa - obiecte ale destinderii calme si ale lecturii ("Citeste-mi ceva de la poluri", "Nu rade... citeste-nainte").

Din atmosfera cunoscuta bacoviana, ramane doar vijelia ascultata prin horn, metafora a existentei eului liric:
"Si mana fotoliul spre soba, La horn sa ascult vijelia, Sau zilele mele - tot una -As vrea sa le-nvat simfonia "
Sacralizat prin iubire (" Ce cald e aicea la tine,
Si toate din casa mi-s sfinte") spatiul evocat se sustrage destinului ge­neral al caderii sub povara plumbului.
Prezenta iubitei in acest spatiu se ghiceste din cuvintele poetului, prin cel de al doilea vers-refren: "Mai spune s-aduca jaratec", "Mai spune s-aduca si ceaiul", "Mai spune s-aduca si lampa".


Paralelismul intre cele doua versuri-refren caracterizeaza cele doua planuri.
Poezia este alcatuita din sase catrene, cu rima incrucisata (imperfecta) si masura versului de noua silabe.