Geo Dumitrescu (n. 1920). Poet si traducator. Prima placheta de poeme ii apare in 1941 sub titlul "Aritmetica".

Al doilea volum de poeme se numeste "Libertatea de a trage cu pusca" (1946), primind premiul Fundatiilor Regale pentru scriitori tineri. Alte volume de poezii sunt "Aventuri lirice" (1963), "Nevoia de cercuri" (1966), "Jurnal de campanie" (1974), "Africa de sub frunte" (1978) si "Versuri" (1981). Traduce "Florile raului", de Charles Baudelaire, intre 1967 si 1968.

Iubire
Poezia apartine ciclului "Furtuna in Marea Serenitatii" din volumul "Libertatea de a trage cu pusca" (1946), fiind o reflectie indepartata a unei morti tragice, cotidiene, care trece neob­servata:

"Cineva hotarase de mult
ca oamenii au voie sa moara...
Moarte frumoasa, nemuritoare, moarte buna,

moarte obscura, moartea grea, plina
de intelesuri si intoarceri..."

. Moartea unui tanar, pe deasupra indragostit, este cu atat mai tragica si mai romantica:

"El muri tanar. inca tanar. Era indragostit.
Trupul i-a fost gasit impacat fierbinte,
adormit de un mare zambet.
Asupra lui s-au gasit
mai multe bilete de tramvai
de pe traseul 8 orizontal,
o scrisoare nescrisa, din care
s-a putut afla totul,
un certificat de stare sufleteasca
pe numele Clementu Ion
si o batista curata, umeda..."

. Moartea tanarului este expresia zbuciumului sufletesc, a sentimentului de dragoste neimpartasita:

"Inima i se oprise, mare,
dupa ce izbise zadarnic in gratiile
pieptului, incercand sa scape."


Ultima imagine, ramasa inca pe retina muribundului, este aureola de lumina care invaluie chipul Ei, al fiintei iubite:

"in ochii larg deschisi, lumina,
in locul vietii, imaginea Ei,
albastra,
careia o raza de soare
ii adauga suvite blonde."