Poezia "Oglinda oarba" face parte din volumul de poezii "Culoarul somnului"
(1944) si cuprinde imaginea bizara a omului dezmembrat de o "oglinda oarba" a lumii, metamorfozabil pana intr-atat, incat elementele organice se contopesc cu cele anorganice:

"Firul de sange care imi iese din buzunar
firul de lAna care imi iese din ochi
firul de tutun care imi iese din urechi
firul de flacari care imi iese din nari."

Filamentele de materie genereaza un spectacol contrastant, alcatuit din elemente opuse, asociate numai printr-o lipsa de logica a semanticii textului, in ciuda unei sintaxe ireprosabile. Tutunul, sangele, lAna si flacarile constituie o tetrarhie, fiind aproape similare cu cele patru stihii ale naturii, intr-o forma originala insa.
Impresia despre imaginea astfel descrisa a poetului poate fi de stupoare amestecata cu admiratie, insa realitatea este alta, pentru ca se pregateste o agresiune a simturilor, o u-gresiune fantastica. Noaptea Sfantului Bartolomeu a simturilor incepe tocmai prin aceasta perceptie gresita pe care o au trecatorii despre poet:

"Tu poti crede ca urechile mele fumeaza
dar oamenii au ramas tintuiti in mijlocul strazii
pentru ca in noaptea asta se vor vopsi in negru toate statuile
si va fi insomnia mea aceea pe care o vei cunoaste
o insomnie oarecare de creta si de argila
o insomnie ca o soba sau ca o usa

sau mai bine ca golul unei usi
si in dosul acestei usi vreau sa vorbim despre memorie."

Insomnia noptii duce la stergerea amintirilor, la o privire oarecare, indiferenta, aruncata asupra imaginilor create. Memoria se sterge in aceasta noapte valpurgica, singura forma de manifestare fiind aceea a simturilor:

"vreau sa ma mirosi ca pe-o fereastra
vreau sa ma auzi ca pe un arbore
vreau sa ma pipai ca pe o scara
vreau sa ma vezi ca pe un turn."


Simturile se multiplica, se preschimba, se amalgameaza intr-un tot, iar senzatia persistenta este de tablou suprareal si fantastic, de intrare intr-o regiune a spatiului cu proprietati aparte, lucrurile si oamenii acoperindu-se de culoarea negru, vopsiti de un inopinat mester anonim.

Tente si motive ale poeziei "Oglinda oarba"

. Personajul suprarealist, vazut ca o contopire a simturilor intr-unui singur, monstruos dezvoltat.
. Sfarsitul lumii, prin vopsirea tuturor lucrurilor in negru, prin obtinerea unei singure culori.
.  Stergerea memoriei colective si dobandirea unei sinestezii primare, care permite o noua vizualizare a fiintei.
. Cele patru forte primordiale ale lumii, simbolizate intr-un nou registru. Legendele despre Cei Patru Mesteri Zidari sunt vechi si au corespondente in fizica moderna: forta tare, slaba, electromagnetica si gravitationala.