Fragmentul selectat in manual este capitolul introductiv la volumul al IlI-lea, "Evolutia poeziei lirice", din cadrul "Istoriei literaturii romane contemporane", incadrabil in aceeasi conceptie a generala de sincronizare, dupa care sensibilitatea generala, evoluand in timp, determina schimbarea conceptiilor estetice ale lumii. Samanatorismul, poporanismul, modernismul s-au format ele insesi prin "conflictul milenar al fortelor de progres si de inertie", cu atat mai mult modernismul, care presupune receptarea valorilor universale ale literaturii si artei, dar si diferentierea influentelor in functie de particularitatile locale ale factorilor receptori si creatori. Sincronismul se bazeaza pe faptul ca omul nu constituie "o fiinta izolata sau abstracta", ci intr-o totala interdependenta cu mediul. Ideile universale "se nationalizeaza", in sensul in care "Orthezul devine Florica si conceptia divinului, a lui Rainer MAna Rilke, ia formele de misticism nativ din plaiurile Argesului."

O importanta lege care intervine in desfasurarea organicului este asadar diferentierea, care "nu trebuie privita decat ca o replica necesara dezvoltarii si progresului" vietii sociale. Eugen Lovinescu asaza acest concept ca factor de mediere in contactul dintre civilizatii si dintre atitudini:


"Diferentierea nu se opune sincronismului, ci traditionalismului; se opune, totusi, ca prin actiunea lor difluenta sa precipite linia medie a progresului."

"Linia medie" a progresului este un eufemism, pentru ca, desfasurandu-se cu viteze diferite, progresul nu se poate observa in mod constient. Progresul se naste din antinomia necesara, dintr-o inevitabila coincidentia oppositorum. Folosind conceptele de sincronism si de diferentiere, criticul se poate misca mai in voie in definirea creatiei literare a scriitorilor contemporani, apartinand insa unor curente literare si unor ideologii diferite. Poate stabili, de pilda, ce inseamna diferentierea de samanatorism, prin talent, a lui Octavian Goga, si cum se produce confuzia cu ideologia acestui curent a anonimului N. Vulovici. Eugen Lovinescu opteaza astfel, in critica literara, prin sincronism si diferentiere, pentru pragmatism, care il conduce la o evaluare critica mai exacta.