Deiavrancea a rostit acest discurs la o sesiune a academiei Romane, la 2 septembrie 1916, in plina desfasurare a primului razboi mondial, in car intrase de curand si Romania. Detavrancea uziteaza de toate procedeele stilistice pentru a pune in evidenta grozavia razboiului mancator de oameni. Lumea este cuprinsa de o confruntare fara precedent:

"Europa se clatina din temelii subt greutatea armelor. De doi ani si mai bine Europa inoata in sange."

Dominatia razboiului asupra lumii exprima o suveranitate a Raului asupra civilizatiei, prin exponentii sai, Furiile:

"in tot sirul istoriei universale nu se afla un flagel comparabil cu cataclismul la care, din d2o9514dk44cnh nenorocire, ne este dat sa asistam. Razboaiele celor mai mari cuceritori sunt jucarii pe langa cumplitul macel de astazi."

Razboiul se declanseaza total, "pe subt pamant, pe ape, pe subt ape, si in aer, la inaltimi vertiginoase."

Cronicarii din toate partile, "moldoveni, ardeleni si munteni", au remarcat unitatea neamului de o parte si de alta a Carpatilor. Poporul roman a rezistat semintei straine aruncate de o parte si de alta, invaziilor straine, fara a abdica de la constiinta nationala. El a fost amenintat de "cutremurele" istorice ale adversitatilor. Unitatea romanilor se poate observa din doina care "se aude de la Tisa pana la Marea Neagra."

Romanii au ales "civilizatia straveche, elocinta, ordinea si blandetea neolatina."


Regele Ferdinand a sintetizat esenta razboiului dus de romani:

"V-am chemat sa purtati steagurile noastre peste hotarele unde fratii vostri va asteapta cu nerabdare si cu inima plina de nadejde. Umbrele marilor Voievozi. Mihai Viteazul si Stefan cel Mare, ale caror ramasite zac in pamanturile ce veti dezrobi, va indeamna la biruinta ca vrednici urmasi ai ostasilor care au invins la Razboieni, la Calugareni si la Plevna!" Regele apare ca un erou antic, cu "o ramura verde de stejar impletita cu alta de melancolic merisor."


Prin actul intrarii in razboi, Romania implineste actul istoric al unirii cu Banatul, cu Bucovina, cu podisul Carpatilor "unde ne-a asezat imparatul Traian ca sa fim veghe si straja civilizatiunei romane impotriva hoardelor de barbari cotropitori."

Romanii s-au strans ca unul la strigarea regelui:

"La semnalul dat de Regele Ferdinand ne-am simtit cu totii o apa si-un pamant. Cand s-aprinde focul al mare, lumanarile se sting."

in acest proces, academia Romana a constituit o institutie avand ca scop "unitatea morala si intelectuala a Romanilor de pretutindenea."

Ea a primit reprezentanti din Bucovina, din Banat si ardeal, constituind "imaginea virtuala a Romaniei mari."

Ea a reconstituit trecutul, "a scos-din zgura trecutului, nobil si lamur, un singur suflet al unei singure fiinte, al romanimii de altadata si al romanimii de totdeauna."