Alecu Russo este cunoscut in literatura romana mai ales prin poemul Cantarea Romaniei din care este extras si fragmentul dat. Dupa cum se observa usor, acesta este o descriere literara, avand notele specifice acesteia. In primul rand, modul de expunere dominant este descrierea prin care autorul zugraveste frumusetile patriei, procedand la o privire panoramica de ansamblu asupra peisajului tarii.

 

De aceea, are deopotriva in vedere dealurile, padurile, dumbravile, cerul senin, muntii, raurile si campurile. Toate aceste elemente sunt privite intr-o stransa legatura, caci padurile si dumbravile stau "spanzurate de coastele dealurilor", iar "raurile, ca braie pestrite, ocolesc campurile".

Toate elementele acestui incantator tablou farmeca deopotriva in timpul noptii si al zilei prin armonie sonora si prin colorit ("noptile tale incanta auzul, ziua farmeca vazutul").
In al doilea rand, ca in orice descriere literara, apar exprimate sentimentele autorului, dragostea si admiratia sa fata de frumusetile patriei fiind neretinute, deosebit de puternice. in final isi face loc sentimentul de compasiune pentru destinul crud, aspru al tarii, in antiteza cu minunatiile naturii:


"Pentru ce zambetul tau e asa de amar, mandra mea tara?..."



O alta trasatura a descrierii, prezenta in acest fragment, este in al treilea rand, prezenta imaginilor artistice realizate printr-un limbaj poetic adecvat. Predominante sunt imaginile vizuale prin care sunt prezentate frumusetea padurilor, verdele dealurilor, seninul cerului, semetia muntilor sau cursurile unduioase ale raurilor. Toate aceste imagini sunt realizate prin intermediul unor epitete ("padurile si dumbravile spanzurate", "se inalta trufasi", "limpede si senin cerul" etc.) sau al unei comparatii ("raurile, ca braie pestrite").

 

Lor li se adauga personificarea tarii careia poetul i se adreseaza direct ("mandra mea tara"), inversiunile prin care se insista asupra aspectului edenic al naturii romanesti ("verzi sunt dealurile", "frumoase padurile", "limpede senin cerul" etc.) sau enu-meratiile ("dealurile, padurile si dumbravile, cerul, muntii, raurile, campurile").

In felul acesta se accentueaza lirismul textului care, in final, atinge cote maxime prin interogatia retorica "Pentru ce zambetul tau e asa de amar, mandra mea tara?..."

care contine si invocarea adresata tarii.

Tocmai prin acest lirism si prin limbajul poetic folosit fragmentul dat isi intregeste celelalte note caracteristice unei descrieri literare.